DECLARAȚIA DREPTURILOR IMM-LOR: Acces la Informație

Liliana News Leave a Comment


Titlul cu privire la accesul la informație din Declarația Drepturilor IMM-lor presupune că antreprenorii au dreptul:

Art 1. La proceduri de autorizare și control clare și transparente, comunicate expres cu cerințe și recomandări clare și cu menționarea separată a bunelor practici. Etapele acestor controale și autorizări trebuie să fie prezentate antreprenorilor într-o formă simplă de către inspectori și funcționari competenți, fiind, totodată disponibile și online.

Art 2. Să primească, la solicitare informația necesară de la instituțiile statului despre aceste reguli și proceduri, în timp util și într-o formă simplă.

Art 3. Să solicite și să primească informația corectă, actualizată, prezentată uniform în limbile română și rusă într-o formă clară și într-un format simplu de utilizat la computer.

Art 4. La reglementări și clarificări disponibile public, care setează precedente pozitive și sunt aplicate uniform de autoritățile statului ca răspuns la solicitările antreprenorului.

  1. Acest drept este reglementat în legislația națională?

Legea fundamentală a Republicii Moldova prezintă o primă și generală reglementare a acestui drept: Art. 34 Constituția R.M. – Dreptul la informație. Textul acestui articol evidențiază dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public fără anumite îngrădiri. Responsabile de garantarea acestui drept, conform aceluiași text legislativ se fac autoritățile publice, care sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. Interpretând aceste prevederi, vom conchide că aceleași reguli ar trebui aplicate inclusiv în raporturile dintre persoanele juridice și autorități, deoarece într-o societate democratică, statul ar trebui să asigure un grad de transparență suficient pentru a crea un mediu de afaceri prielnic.

Legea specială care vine să ofere un spectru specific de reguli cu privire la accesul la informație este Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație. Între altele, Legea reglementează care sunt subiecții îndrituiți a solicita informații cu caracter public, drepturile solicitanților, obligațiile furnizorului de informații, modalitățile accesului la informații oficiale, limba în care se vor prezenta informațiile solicitate, dispoziții generale privind apărarea dreptului de acces la informație etc.

Conform Art. 5, alin (3), pot solicita informații oficiale, în condițiile prezentei legi: a) orice cetățean al Republicii Moldova, b) cetățenii altor state, care au domiciliul sau reședința pe teritoriul Republicii Moldova, c) apatrizii stabiliți cu domiciliul sau cu reședința pe teritoriul Republicii Moldova.

Un aspect important cu privire la limba în care autoritățile sunt obligate să ofere informații cu caracter oficial îl vom identifica în textul Art. 14 – Limba în care se vor prezenta informațiile solicitate, unde alin(1) prevede că informațiile, documentele, solicitate în conformitate cu prezenta lege, vor fi puse la dispoziția solicitanților în limba de stat sau în limba în care au fost elaborate iar alin(2) face referire la cazul în care informațiile, documentele au fost elaborate într-o altă limbă decât cea de stat, furnizorul de informații va fi obligat să prezinte, la cererea solicitantului, o copie a traducerii autentice a informației, documentului în limba de stat.  Vom considera oportun dar totodată critic a menționa oportunitatea și necesitatea oferirii informațiilor cu caracter oficial de către autorități cel puțin în 3 limbi(limba de stat, limba rusă – limbă uzuală în mediul de afaceri și limba engleză – limbă de circulație internațională) – fapt nereglementat de către legislația națională.

În eventualitatea în care un subiect de drept se adresează unei autorități cu o cerere de acces la informații cu caracter oficial, autoritățile au obligația de a furniza informațiile, documentele solicitate într-un termen care nu va depăși 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informație. Conform art. 16, este prevăzută și o excepție cu privire la prelungirea acestui termen cu maxim 5 zile lucrătoare în eventualitatea în care cererea se referă la un volum foarte mare de informații sau când sunt necesare consultații suplimentare pentru satisfacerea acesteia.

2. Cum pot să-mi revendic acest drept?

Actualmente, în redacția Legii cu privire la accesul la informație, vom identifica în primul rând care sunt modalitățile de solicitare a informației și anume: Informațiile oficiale vor fi puse la dispoziția solicitanților în baza unei cereri scrise sau verbale, cereri care vor conține neapărat: a) detalii suficiente și concludente pentru identificarea informației solicitate (a unei părți sau unor părți ale acesteia); b) modalitatea acceptabilă de primire a informației solicitate; c) date de identificare ale solicitantului.

Autoritățile care vor refuza accesul la informație, conform legislației, obligatoriu vor furniza un document oficial indicându-se data întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul refuzului, făcându-se în mod obligatoriu trimitere la actul normativ (titlul, numărul, data adoptării, sursa publicației oficiale), pe care se bazează refuzul, precum şi procedura de recurs a refuzului, inclusiv termenul de prescripție.

Apărarea dreptului cu privire la accesul la informație comportă o semnificație foarte importantă atunci când vine vorba lezarea acestuia în dependență de diferite contexte.

Solicitantul care se consideră lezat într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informații poate ataca acțiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară, cât și direct în instanța de contencios administrativ competentă. Persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acțiune sau inacțiune a persoanei responsabile pentru primirea și examinarea cererilor de acces la informații, dar în special cu privire la:

a) refuzul neîntemeiat de a primi şi înregistra cererea;

b) refuzul de a asigura accesul liber și necondiționat la registrele publice aflate la dispoziția furnizorului de informații;

c) încălcarea termenelor şi procedurii de soluționare a cererii de acces la informație;

d) neprezentarea sau prezentarea necorespunzătoare a informațiilor solicitate;

e) refuzul neîntemeiat de a prezenta informațiile solicitate;

f) atribuirea neîntemeiată a informaţiei la categoria informațiilor care conţin secrete de stat, secrete comerciale sau la categoria altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;

g) secretizarea neîntemeiată a unor informații;

h) stabilirea plății şi mărimii acesteia pentru informațiile furnizate;

i) cauzarea unor prejudicii materiale şi/sau morale prin acţiunile ilegale ale furnizorului de informaţii.

În cadrul soluționării litigiilor privind accesul la informație, organele competente vor întreprinde măsuri pentru protejarea drepturilor tuturor persoanelor ale căror interese pot fi atinse prin divulgarea informației, inclusiv se va asigura participarea acestora în cadrul procesului în calitate de terță parte.

Instanța de judecată, în cadrul examinării litigiilor privind accesul la informaţie, va întreprinde toate măsurile rezonabile şi suficiente de precauţie, inclusiv convocarea şedinţelor închise, pentru a evita divulgarea informaţiilor, accesul limitat la care poate fi îndreptăţit.

Calea extrajudiciară reglementată de norma legală vine să aducă o garanție legislativă cu privire la garantarea respectării prezentului drept. Conform Art. 22, (1) În cazul în care persoana consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce priveşte accesul la informaţii i-au fost lezate, ea poate contesta acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii la conducerea acestuia şi/sau la organul ierarhic superior al furnizorului în termen de 30 de zile de la data când a aflat sau trebuia să afle despre încălcare. (2) Conducerea furnizorului de informaţii şi/sau organul ierarhic superior al acestuia va examina contestările solicitanților de informații în decurs de 5 zile lucrătoare şi va informa în mod obligatoriu petiţionarul despre rezultatele examinării în decurs de 3 zile lucrătoare.

2. Bune practici internaționale cu referire la acest drept;

În România, stat vecin cu Republica Moldova, există o practică foarte salutabilă a Ministerului Finanțelor Publice, care publică periodic pe pagina web a instituției pe lângă alte date cu caracter oficial și informații/documente legate de gradul de satisfacere a obligațiilor fiscale a întreprinderilor dar și bilanțurile societăților comerciale din ultimii 6 ani, fapt ce oferă pe de o parte un spectru foarte larg de informare a agenților economici cu privire la scanarea profilurilor potențialilor parteneri/contractanți iar pe de altă parte un instrument care cheamă la respect față de obligațiunile fiscale ale tuturor agenților economici – instrument care în primul rând poate contribui la contracararea evaziunii fiscale.  Exemple în acest sens de state care sunt foarte transparente cu societățile comerciale, inclusiv cu referire la publicarea informațiilor legate de taxe, impozite, proceduri de autorizare și control sunt statele din Europa de Nord ca Finlanda, Norvegia și Suedia.

4. Cum putem influența autoritățile responsabile?

O cale extrem de eficientă în vederea consolidării eforturilor comune ale societăților comerciale pentru a sensibiliza autoritățile statului cu privire la o problemă, reprezintă asocierea acestora. Întreprinderile care au viziuni comune și se împiedică de aceleași lacune legislative sau întâmpină bariere similare în relația cu autoritățile, au posibilitatea să își consolideze eforturile și să solicite imperativ respectarea drepturilor lor de către autoritățile responsabile.  Alianța Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Moldova este o organizație non-guvernamentală care a fost fondată pentru a consolida și uni eforturile întreprinderilor mici și mijlocii din Moldova, având drept scop primordial dezvoltarea sectorului de afaceri dar și sensibilizarea autorităților statului.


Disclaimer: Acest material face parte din proiectul finanțat printr-un grant de la Departamentul de Stat al Statelor Unite – “O voce mai puternică pentru întreprinderile mici”. Opiniile, concluziile și concluziile prezentate aici sunt cele ale autorului și nu reflectă neapărat cele ale Departamentului de Stat al Statelor Unite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *